surpa
 Vezi și : surpă
|
română
Etimologie
Din latină *subrupare (< rupes).
Pronunție
- AFI: /surˈpa/
Verb
| Conjugarea verbului surpa | |
| Infinitiv | a surpa |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
surp |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să surpe |
| Participiu | surpat |
| Conjugare | I |
- (v.refl.) (despre maluri, povârnișuri etc.; la pers. 3) a se prăbuși prin măcinare; (despre ziduri, clădiri) a se dărâma, a se prăvăli, a se nărui.
- (v.tranz.) a doborî la pământ; a nimici, ruina.
- (v.tranz.) (fig.) a răsturna pe cineva dintr-o situație privilegiată; a submina, a săpa; (p.ext.) a desființa, a nimici, a lichida.
- (v.refl.) (pop.) a se îmbolnăvi de hernie.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din surpa.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru surpa.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online