posconiță
română
Etimologie
Din slovacul poskonica, maghiară paszkonca.
Pronunție
- AFI: /pos'ko.ni.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului posconiță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | posconiță | posconițe |
| Articulat | posconița | posconițele |
| Genitiv-Dativ | posconiței | posconițelor |
| Vocativ | posconiță | posconițelor |
- pleavă (amestecată cu sămânță) rămasă de la vânturatul cânepii și folosită adesea ca hrană pentru oi.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online