posconiță

română

Etimologie

Din slovacul poskonica, maghiară paszkonca.

Pronunție

• AFI: /pos'ko.ni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului posconiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	posconiță	posconițe
Articulat	posconița	posconițele
Genitiv-Dativ	posconiței	posconițelor
Vocativ	posconiță	posconițelor

1. pleavă (amestecată cu sămânță) rămasă de la vânturatul cânepii și folosită adesea ca hrană pentru oi.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online