hrană

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : hrana

română

Etimologie

Din slavă hrana.

Pronunție

  • AFI: /'hra.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
hrană
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ hrană (rar) hrane
Articulat hrana hranele
Genitiv-Dativ hranei hranelor
Vocativ ' '
  1. tot ceea ce servește la nutriția omului, a animalelor sau a plantelor; nutriment; p. restr. mâncare, bucate.
    Hrană consistentă.
    A servit drept hrana peștilor.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe