potențare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din potența.

Pronunție

  • AFI: /po.ten'ʦa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
potențare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ potențare potențări
Articulat potențarea potențările
Genitiv-Dativ potențării potențărilor
Vocativ potențare, potențareo potențărilor
  1. acțiunea de a potența și rezultatul ei.


Traduceri