potențare
română
Etimologie
Din potența.
Pronunție
- AFI: /po.ten'ʦa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului potențare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | potențare | potențări |
| Articulat | potențarea | potențările |
| Genitiv-Dativ | potențării | potențărilor |
| Vocativ | potențare, potențareo | potențărilor |
- acțiunea de a potența și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri