potența

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din potență.

Pronunție

  • AFI: /po.ten'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) potența
Infinitiv a (se) potența
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) potențez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) potențeze
Participiu potențat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) amplifica, a (se) întări, a (se) intensifica; a (se) accentua (cu măsură).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe