poticnire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din poticni.

Pronunție

  • AFI: /po.tik'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
poticnire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ poticnire poticniri
Articulat poticnirea poticnirile
Genitiv-Dativ poticnirii poticnirilor
Vocativ poticnire, poticnireo poticnirilor
  1. acțiunea de a poticni și rezultatul ei.


Traduceri