poticni

română

Din slavă (veche) potŭknonti.

Conjugarea verbului poticni
Infinitiv	a poticni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	poticnesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să poticnească
Participiu	poticnit
Conjugare	IV

(v.refl. intranz.) a se lovi în timpul mersului cu piciorul de ceva și a-și pierde echilibrul; a se împiedica.
(v.refl. intranz.) a cădea (în urma lovirii de ceva).
(v.tranz.) a pune cuiva piedică în mers sau, (fig.), într-o acțiune.
(v.refl.) (fig.) a întâmpina o dificultate sau a nu izbuti în desfășurarea unei acțiuni.
(v.refl.) (spec.) a pronunța cu greutate cuvintele, a vorbi cu întreruperi, cu greutate.