potricălire
română
Etimologie
Din potricăli.
Pronunție
- AFI: /po.tri.kə'li.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului potricălire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | potricălire | potricăliri |
| Articulat | potricălirea | potricălirile |
| Genitiv-Dativ | potricălirii | potricălirilor |
| Vocativ | potricălire, potricălireo | potricălirilor |
- acțiunea de a potricăli și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri