Sari la conținut

potricăli

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din potricală.

Pronunție

  • AFI: /po.tri.kə'li/


Verb


Conjugarea verbului
potricăli
Infinitiv a potricăli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
potricălesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să potricălească
Participiu potricălit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (înv. și reg.) a face găuri (cu potricala); a perfora.
  2. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) prăpădi, a (se) distruge.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe