prânzare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a prânzi.

Pronunție

  • AFI: /prɨn'za.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
prânzare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prânzare prânzări
Articulat prânzarea prânzările
Genitiv-Dativ prânzării prânzărilor
Vocativ prânzare prânzărilor
  1. (pop.) acțiunea de a prânzi; (concr.) masă, mâncare (de la prânz); prânz.


Traduceri

Referințe