Sari la conținut

prânzuț

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din prânz + sufixul -uț.

Pronunție

  • AFI: /prɨn'zuʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
prânzuț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prânzuț prânzuțuri
Articulat prânzuțul prânzuțurile
Genitiv-Dativ prânzuțului prânzuțurilor
Vocativ prânzuțule prânzuțurilor
  1. (pop.) prânzișor.


Traduceri

Anagrame

Referințe