prânzișor

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din prânz + sufixul -ișor.

Pronunție

  • AFI: /prɨn.zi'ʃor/


Substantiv


Declinarea substantivului
prânzișor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prânzișor prânzișoare
Articulat prânzișorul prânzișoarele
Genitiv-Dativ prânzișorului prânzișoarelor
Vocativ prânzișorule prânzișoarelor
  1. (înv. și pop.) prânzul (cel) mic; prânzuleț, prânzuț.
  2. loc de pe bolta cerească în care se află soarele la prânzișor.


Traduceri

Referințe