prânzuleț

română

Etimologie

Din prânz + sufixul -uleț.

Pronunție

• AFI: /prɨn.zu'leʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului prânzuleț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prânzuleț	prânzulețe
Articulat	prânzulețul	prânzulețele
Genitiv-Dativ	prânzulețului	prânzulețelor
Vocativ	prânzulețule	prânzulețelor

1. (pop.) prânzișor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online