prânzuleț

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din prânz + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /prɨn.zu'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
prânzuleț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prânzuleț prânzulețe
Articulat prânzulețul prânzulețele
Genitiv-Dativ prânzulețului prânzulețelor
Vocativ prânzulețule prânzulețelor
  1. (pop.) prânzișor.


Traduceri

Referințe