prăgar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din prag + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /prə'gar/


Substantiv


Declinarea substantivului
prăgar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prăgar prăgare
Articulat prăgarul prăgarele
Genitiv-Dativ prăgarului prăgarelor
Vocativ prăgarule prăgarelor
  1. (reg.) fiecare dintre grinzile care se așază de-a curmezișul pe temelia unei case și prin care se delimitează încăperile.


Traduceri

Referințe