preîntâmpinare
Etimologie
Din preîntâmpina.
Pronunție
- AFI: /pre.ɨn.tɨm.pi'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului preîntâmpinare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | preîntâmpinare | preîntâmpinări |
| Articulat | preîntâmpinarea | preîntâmpinările |
| Genitiv-Dativ | preîntâmpinării | preîntâmpinărilor |
| Vocativ | preîntâmpinare, preîntâmpinareo | preîntâmpinărilor |
- acțiunea de a preîntâmpina și rezultatul ei; prevenire.
Traduceri
Traduceri