prebendar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină praebendarius.

Pronunție

  • AFI: /pre.ben'dar/


Substantiv


Declinarea substantivului
prebendar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prebendar prebendari
Articulat prebendarul prebendarii
Genitiv-Dativ prebendarului prebendarilor
Vocativ prebendarule prebendarilor
  1. persoană care beneficia în trecut de o prebendă.


Traduceri

Referințe