precipițiu

română

Etimologie

Din latină praecipitium.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului precipițiu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	precipițiu	precipiții
Articulat	precipițiul	precipițiile
Genitiv-Dativ	precipițiului	precipițiilor
Vocativ	precipițiule	precipițiilor

1. (înv.) abis, prăpastie.
2. cădere de la înălțime.
3. (fig.) dezastru, ruină.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online