înălțime

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
înălțime

română

Variante

Etimologie

Din înalt + sufixul -ime.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
înălțime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înălțime înălțimi
Articulat înălțimea înălțimile
Dativ-Genitiv înălțimii înălțimilor
Vocativ înălțime înălțimilor
  1. distanță de la nivelul pământului (sau de la un nivel orizontal) până la un punct situat deasupra lui; dimensiune a unui lucru sau a unei ființe, măsurată de la bază până la partea cea mai ridicată.
  2. (mat.) perpendiculară dusă din vârful anumitor corpuri sau figuri geometrice pe bază.
  3. punct ridicat deasupra nivelului pământului; (p.ext.) (la pl.) cer.
  4. vârf, culme, înălțătură.
  5. numărul de vibrații pe secundă ale unui sunet.
  6. calitate a unei voci, a unui instrument etc. de a cânta note înalte.
  7. (fig.) stare de superioritate intelectuală, morală etc.
  8. grad, rang (înalt); (p.ext.) prețuire.
  9. (înv.; urmat de un pronume posesiv) termen de adresare către o persoană cu funcție importantă.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A fi la înălțimea cerută (sau dorită, așteptată etc.) = a se prezenta așa cum cere situația


Traduceri

Anagrame

Referințe