precupețire
Etimologie
Din precupeți.
Pronunție
- AFI: /pre.ku.pe'ʦi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului precupețire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | precupețire | precupețiri |
| Articulat | precupețirea | precupețirile |
| Genitiv-Dativ | precupețirii | precupețirilor |
| Vocativ | precupețire, precupețireo | precupețirilor |
- acțiunea de a precupeți și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri