precurmător

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) precurma + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /pre.kur.mə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
precurmător
Singular Plural
Masculin precurmător precurmători
Feminin precurmătoare precurmătoare
Neutru precurmător precurmătoare
  1. (înv.) care pune capăt, care întrerupe, care oprește (brusc).


Traduceri

Referințe