precurma

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din pre- + a curma.

Pronunție

  • AFI: /pre.kur'ma/


Verb


Conjugarea verbului
(se) precurma
Infinitiv a (se) precurma
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) precurm
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) precurme
Participiu precurmat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) (înv.) a (se) întrerupe (brusc), a (se) sfârși, a (se) curma.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe