precurmare
română
Etimologie
Din precurma.
Pronunție
- AFI: /pre.kur'ma.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului precurmare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | precurmare | precurmări |
| Articulat | precurmarea | precurmările |
| Genitiv-Dativ | precurmării | precurmărilor |
| Vocativ | precurmare, precurmareo | precurmărilor |
- acțiunea de a precurma și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri