Sari la conținut

precurmare

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din precurma.

Pronunție

  • AFI: /pre.kur'ma.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
precurmare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ precurmare precurmări
Articulat precurmarea precurmările
Genitiv-Dativ precurmării precurmărilor
Vocativ precurmare, precurmareo precurmărilor
  1. acțiunea de a precurma și rezultatul ei.


Traduceri