predispunere
Etimologie
Din predispune.
Pronunție
- AFI: /pre.dis'pu.ne.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului predispunere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | predispunere | predispuneri |
| Articulat | predispunerea | predispunerile |
| Genitiv-Dativ | predispunerii | predispunerilor |
| Vocativ | predispunere, predispunereo | predispunerilor |
- acțiunea de a predispune și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri