predispune
Etimologie
Din franceză prédisposer (după dispune).
Pronunție
- AFI: /pre.dis'pu.ne/
Verb
| Conjugarea verbului predispune | |
| Infinitiv | a predispune |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
predispun |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să predispuie |
| Participiu | predispus |
| Conjugare | III |
- (v.tranz.) a crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva.
- (v.tranz.) (med.) a face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online