predispune

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză prédisposer (după dispune).

Pronunție

  • AFI: /pre.dis'pu.ne/


Verb


Conjugarea verbului
predispune
Infinitiv a predispune
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
predispun
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să predispuie
Participiu predispus
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva.
  2. (v.tranz.) (med.) a faceaibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe