premerge

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din prefixul pre- + merge.

Pronunție

  • AFI: /pre'mer.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
premerge
Infinitiv a premerge
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
-
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să premeargă
Participiu premers
Conjugare III
  1. (v.intranz.) a se întâmpla înainte.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe