preponderare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din prepondera.

Pronunție

  • AFI: /pre.pon.de'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
prepondera
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prepondera preponderări
Articulat preponderarea preponderările
Genitiv-Dativ preponderării preponderărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a prepondera și rezultatul ei.


Traduceri