prepondera

română

Etimologie

Din franceză prépondérer < latină praeponderare ("a cântări mai greu").

Pronunție

• AFI: /pre.pon.de'ra/

Verb

Conjugarea verbului prepondera
Infinitiv	a prepondera
Indicativ prezent pers. 1 sg.	preponderez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să prepondereze
Participiu	preponderat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (livr.) a ocupa o poziție dominantă (prin cantitate, forță, valoare, greutate, importanță etc.); a se impune prin superioritate (numerică, valorică, potențială etc.).

Sinonime

• precumpăni, predomina

Cuvinte derivate

• preponderare
• preponderație
• preponderent, preponderant
• preponderență, preponderanță

Traduceri

a fi preponderent

engleză: preponderate (English) franceză: prépondérer (français) germană: überwiegen (Deutsch) italiană: preponderare (italiano), prevalere (italiano)

portugheză: preponderar (português) spaniolă: preponderar (español) suedeză: vara förhärskande (svenska), ha tonvikten (svenska) turcă: ağır basmak (Türkçe), üstün gelmek (Türkçe), baskın çıkmak (Türkçe); hâkim olmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online