pretăbăcire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din pre- + tăbăcire.

Pronunție

  • AFI: /pre.tə.bə'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
pretăbăcire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pretăbăcire pretăbăciri
Articulat pretăbăcirea pretăbăcirile
Genitiv-Dativ pretăbăcirii pretăbăcirilor
Vocativ pretăbăcire pretăbăcirilor
  1. tăbăcire prealabilă.


Traduceri

Referințe