pretură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină praetura.

Pronunție

  • AFI: /pre'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
pretură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pretură preturi
Articulat pretura preturile
Genitiv-Dativ preturii preturilor
Vocativ ' '
  1. instituție condusă de un pretor.
  2. sediul acestei instituții.


Traduceri