pretor
Aspect
Etimologie
Din latină praetor, praetoris.
Pronunție
- AFI: /'pre.tor/
Substantiv
Declinarea substantivului pretor | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | pretor | pretori |
Articulat | pretorul | pretorii |
Genitiv-Dativ | pretorului | pretorilor |
Vocativ | pretorule | pretorilor |
- magistrat roman cu înalte atribuții judiciare (și care adesea guverna o provincie romană).
- (în vechea armată) persoană numită pe lângă marile unități militare, cu atribuții în poliția administrativă și juridică în timp de război.
- (în vechea organizare administrativă a țării) șef al administrației și al poliției într-o plasă (pretură), care reprezenta aici puterea centrală.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online