pribegit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a pribegi.

Pronunție

  • AFI: /pri.be'ʤit/


Substantiv


Declinarea substantivului
pribegit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pribegit pribegite
Articulat pribegitul pribegitele
Genitiv-Dativ pribegitului pribegitelor
Vocativ pribegitule pribegitelor
  1. (rar) faptul de a pribegi.


Traduceri

Referințe