pribegi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din pribeag.

Pronunție

  • AFI: /pri.be'ʤi/


Verb


Conjugarea verbului
pribegi
Infinitiv a pribegi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
pribegesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să pribegească
Participiu pribegit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări.
  2. (v.intranz.) a-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe