pricăji

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din pricaz. Confer slavă (veche) prokažati.

Pronunție

  • AFI: /pri.kə'ʒi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) pricăji
Infinitiv a (se) pricăji
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) pricăjesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) pricăjească
Participiu pricăjit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) (reg. și fam.) a se sfriji, a se pipernici, a slăbi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe