pricaz

română

Etimologie

Din slavă (veche) pricazŭ.

Pronunție

• AFI: /pri'kaz/

Substantiv

Declinarea substantivului pricaz
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pricaz	pricazuri
Articulat	pricazul	pricazurile
Genitiv-Dativ	pricazului	pricazurilor
Vocativ	pricazule	pricazurilor

1. (reg.) lucru, întâmplare care pricinuiește cuiva necaz, pagubă, nenorocire; semn rău, piază rea.
2. (p.ext.) pagubă însemnată (în vite) suportată de cineva.

Cuvinte derivate

• pricăji

Expresii

• A face (cuiva sau la ceva) pricaz = a atrage (asupra cuiva sau a ceva) răul, nenorocirea

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online