probare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din proba.

Pronunție

  • AFI: /pro'ba.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
probare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ probare probări
Articulat probarea probările
Dativ-Genitiv probării probărilor
Vocativ probare, probareo probărilor
  1. acțiunea de a proba și rezultatul ei.


Traduceri