proba

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : prob, probă, próba

română

Etimologie

Din latină probāre.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
proba
Infinitiv a proba
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
probez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să probeze
Participiu probat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (folosit și absol.) a supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc.
    A proba sentimentele cuiva.
  2. a dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență.
    Și-a probat temeinic ideile.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

in probă.

Pronunție

  • AFI: /ˈpro.ba/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru probă.

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Din probō.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
proba
f. Singular Plural
Nominativ proba '
Genitiv ' '
Dativ ' '
Acuzativ ' '
Ablativ ' '
Vocativ ' '
  1. probă, încercare, dovadă

Cuvinte derivate