proba

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : prob, probă, próba

română

Etimologie

Din latină probāre.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
proba
Infinitiv a proba
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
probez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să probeze
Participiu probat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (folosit și absol.) a supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc.
    A proba sentimentele cuiva.
  2. a dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență.
    Și-a probat temeinic ideile.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din probă.

Pronunție


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru probă.





latină

(Latina)

Etimologie

Din probō.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
proba
f. Singular Plural
Nominativ proba '
Genitiv ' '
Dativ ' '
Acuzativ ' '
Ablativ ' '
Vocativ ' '
  1. probă, încercare, dovadă

Cuvinte derivate