probozire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din probozi.

Pronunție

  • AFI: /pro.bo'zi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
probozire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ probozire proboziri
Articulat probozirea probozirile
Genitiv-Dativ probozirii probozirilor
Vocativ probozire, probozireo probozirilor
  1. acțiunea de a probozi și rezultatul ei.


Traduceri