probozi

română

Etimologie

Din slavă (veche) proobraziti.

Pronunție

• AFI: /pro.bo'zi/

Verb

Conjugarea verbului probozi
Infinitiv	a probozi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	probozesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să probozească
Participiu	probozit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (înv., reg. și fam.) a mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî.

Cuvinte derivate

• probozeală
• probozire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online