proclamativ

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a proclama + sufixul (a)tiv.

Pronunție

  • AFI: /pro.kla.ma'tiv/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
proclamativ
Singular Plural
Masculin proclamativ proclamativi
Feminin proclamativă proclamative
Neutru proclamativ proclamative
  1. (rar) care proclamă ceva.


Traduceri

Referințe