proclama

Vezi și : proclamă

română

Din franceză proclamer < latină proclamare.

Conjugarea verbului proclama
Infinitiv	a proclama
Indicativ prezent pers. 1 sg.	proclam
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să proclame
Participiu	proclamat
Conjugare	I

(v.tranz.) a anunța ceva în mod solemn și oficial; a aduce la cunoștința publică (printr-o proclamație) un fapt de mare importanță și de interes general.
(v.tranz.) a acorda cuiva în mod oficial un titlu, un drept, o calitate.
Colonia s-a proclamat independentă.
(v.tranz.) a crea, a institui, a stabili, a introduce.
(v.tranz.) a susține ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tărie.

Din proclama.