prodigare
Etimologie
Din prodiga.
Pronunție
- AFI: /pro.di'ga.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului prodigare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | prodigare | prodigări |
| Articulat | prodigarea | prodigările |
| Genitiv-Dativ | prodigării | prodigărilor |
| Vocativ | prodigare, prodigareo | prodigărilor |
- acțiunea de a prodiga și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a prodiga