profana

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză profaner < latină profanare.

Pronunție

  • AFI: /pro.fa'na/


Verb


Conjugarea verbului
profana
Infinitiv a profana
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
profanez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să profaneze
Participiu profanat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; (p.ext.) a batjocori, a necinsti, a terfeli.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe