De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din franceză projectile.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
proiectil
|
| n.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
proiectil
|
proiectile
|
| Articulat
|
proiectilul
|
proiectilele
|
| Genitiv-Dativ
|
proiectilului
|
proiectilelor
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- corp metalic exploziv care se lansează dintr-o armă de foc asupra unei ținte pentru a o distruge.
Traduceri
