prolegomene
română
Etimologie
Din franceză prolégomenes.
Pronunție
- AFI: /pro.le'go.me.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului invariabil | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | invariabil | prolegomene |
| Articulat | invariabil | prolegomenele |
| Genitiv-Dativ | invariabil | prolegomenelor |
| Vocativ | invariabil | ' |
- prefață amplă.
- expunere preliminară a problematicii unei științe sau a unei teorii.
Traduceri
Traduceri