prefață

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză préface < latină praefatio.

Pronunție

  • AFI: /pre'fa.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
prefață
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prefață prefețe
Articulat prefața prefețele
Genitiv-Dativ prefeței prefețelor
Vocativ prefață prefețelor
  1. text cu caracter explicativ, uneori analitic, precedând o operă literară sau științifică, în care este expus planul lucrării, se dau referiri bibliografice, critice etc.; precuvântare; predoslovie.


Traduceri

Anagrame

Referințe