prefață
Etimologie
Din franceză préface < latină praefatio.
Pronunție
- AFI: /pre'fa.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului prefață | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | prefață | prefețe |
| Articulat | prefața | prefețele |
| Genitiv-Dativ | prefeței | prefețelor |
| Vocativ | prefață | prefețelor |
- text cu caracter explicativ, uneori analitic, precedând o operă literară sau științifică, în care este expus planul lucrării, se dau referiri bibliografice, critice etc.; precuvântare; predoslovie.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online