prefață

română

Etimologie

Din franceză préface < latină praefatio.

Pronunție

• AFI: /pre'fa.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului prefață
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prefață	prefețe
Articulat	prefața	prefețele
Genitiv-Dativ	prefeței	prefețelor
Vocativ	prefață	prefețelor

1. text cu caracter explicativ, uneori analitic, precedând o operă literară sau științifică, în care este expus planul lucrării, se dau referiri bibliografice, critice etc.; precuvântare; predoslovie.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• frapate

Referințe

• DEX '98 via DEX online