pronume

română

Etimologie

Din latină pronomen. Confer franceză pronom.

Pronunție

• AFI: /pro'nu.me/

Substantiv

Declinarea substantivului pronume
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pronume	pronume
Articulat	pronumele	pronumele
Genitiv-Dativ	pronumelui	pronumelor
Vocativ	'	'

1. (gram.) parte de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv.
2. (prin confuzie) prenume.

Cuvinte apropiate

• pronominal

Traduceri

Traduceri

bosniacă: zamjenica (bosanski) f. catalană: pronom (català) cehă: zájmeno (čeština) n. coreeană: 대명사 (daemyeongsa) (한국어) croată: zamjenica (hrvatski) f. daneză: pronomen (dansk), stedord (dansk) engleză: pronoun (English) esperanto: pronomo (Esperanto) finlandeză: asemo (suomi), pronomini (suomi) franceză: pronom (français) m. germană: Pronomen (Deutsch) n. greacă: αντωνυμία (antonymía) f (Ελληνικά) interlingua: pronomine (interlingua) islandeză: fornafn (íslenska) n. italiană: pronome (italiano) m. japoneză: 代名詞 (daimeishí) (日本語)

latină: pronomen (Latina) n. letonă: vietniekvārds (latviešu) m. maghiară: névmás (magyar) malteză: pronom (Malti) m. norvegiană: pronomen (norsk) neerlandeză: voornaamwoord (Nederlands) n. papamiento: pronòmber (Papiamentu) persană: ضمیر (zamir) (فارسی), پیشنام (pishnam) (فارسی) poloneză: zaimek (polski) m. portugheză: pronome (português) m. rusă: местоимение (mestoiménije) n (русский) sârbă: заменица (zamenica) f (српски / srpski) spaniolă: pronombre (español) m. suedeză: pronomen (svenska) turcă: adıl (Türkçe), zamir (Türkçe)

Referințe

• DEX online