pronume

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină pronomen. Confer franceză pronom.

Pronunție

  • AFI: /pro'nu.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
pronume
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pronume pronume
Articulat pronumele pronumele
Dativ-Genitiv pronumelui pronumelor
Vocativ ' '
  1. (gram.) parte de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv.
  2. (prin confuzie) prenume.

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe