propitiation

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie propiciacioun, care provine din latină târzie propitiātiōn < propitiātiō.

Pronunție

  • AFI: /prəˌpɪʃiˈeɪʃən/


Substantiv

propitiation, pl. propitiations

  1. (înv.) împăcare, reconciliere

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din latină propitiātiō.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

propitiation f., propitiations pl.

  1. îmblânzire

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate