prorocitor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a proroci + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /pro.ro.ʧi'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
prorocitor
Singular Plural
Masculin prorocitor prorocitori
Feminin prorocitoare prorocitoare
Neutru prorocitor prorocitoare
  1. (înv.) care prorocește.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
prorocitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prorocitor prorocitori
Articulat prorocitorul prorocitorii
Genitiv-Dativ prorocitorului prorocitorilor
Vocativ prorocitorule prorocitorilor
  1. (înv.) persoană care prorocește.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe