Sari la conținut

proslăvitor

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a proslăvi + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /pro.slə.vi'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
proslăvitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ proslăvitor proslăvitori
Articulat proslăvitorul proslăvitorii
Genitiv-Dativ proslăvitorului proslăvitorilor
Vocativ proslăvitorule proslăvitorilor
  1. (rar) persoană care proslăvește.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe