pruncă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din prunc + sufixul .

Pronunție

  • AFI: /'prun.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
pruncă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pruncă prunce
Articulat prunca pruncele
Genitiv-Dativ pruncei pruncelor
Vocativ pruncă pruncelor
  1. (înv. și reg.) copil de sex feminin.
  2. fată tânără.
  3. fiică.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe